Ca destui dintre cei aflați azi în echipa The Night-Art Festival, și ca mulți dintre cei implicați în industriile creative din Cluj, a privit de pe margine, cu admirație amestecată cu un pic de invidie profesională, felul în care a crescut proiectul Lights On. Era, văzut din afară, în nopțile geroase de iarnă în care dădeai turul instalațiilor de lumină, fix genul de proiect din care îți doreai să faci și tu parte. Și nu musai pentru că evenimentele Lights On aveau un impact extraordinar, nu musai pentru că „dădea bine” la CV, cât pentru energia bună pe care festivalul, cu lumina lui, o proiecta în jur. E plin Clujul de evenimente cu ștaif, cu succes de public sau de buget, dar proiectele precum Lights On sunt, totuși, rare. „Am urmărit îndeaproape Lights On, îl știu încă de la prima ediție. M-am intersectat cu evenimentul, chiar am scris despre Lights On când lucram în presă”.

Pasionată de storytelling, se amuză când se gândește că, lucrând mai demult cu unul dintre colegii din managementul Lights On, chiar se întrebase, la un moment dat, „de ce nu mă cheamă Andi Daiszler în proiect, oare nu-i place cum scriu?”. Până la urmă, ocazia a venit când se aștepta mai puțin. „Simțisem nevoia unei pauze de la lumea foarte dinamică a evenimentelor, dar, după un an, i-am simțit lipsa, și atunci am început să-mi manifest dorința de a mai lucra pe zona asta. I-am fost recomandată lui Andi de către o persoană cu care am legături minime. Când mi-a scris Andi, a fost un «yes» instant. Îmi place mult tonul în care se comunică, forma în care se comunică, simplă, la obiect, fără să vorbim lemne”.

Intuise că Lights On e altfel, iar asta aveai să i-o confirme și surpriza pe care a avut-o când a început să se ocupe îndeaproape de rețelele sociale ale festivalului: „Un lucru atipic e acela că Lights On are foarte puțini «hateri», chiar e genul de eveniment care foarte rar stârnește «hate». Nu deranjează, și chestia asta se simte”. Ce se mai simte, iarăși, când intri în spatele aplicațiilor de social media, este comunitatea pe care Lights On și-a creat-o. Lights On are deja stabilită o vizibilitate foarte bună în piață, e recunoscut ca brand. Pentru mine, cel puțin la început, a fost șocant când postam o poză cu o instalație și vedeam că sunt sute sau mii de like-uri, foarte multe comentarii, foarte multe distribuiri. Și da, inițial am fost așa un pic șocată de comunitatea care e în spate, dar până la urmă ceea ceea ce ne dovedesc e tocmai că există un public cu care să vorbești, iar asta este foarte important pentru noi. Ok, ne facem treaba, scriem, dar faptul că avem și un feedback și vedem că ei sunt acolo și se bucură de faptul că noi ducem povestea asta mai departe, pentru că deja Lights On are evenimente peste tot în țară. Mulți din cei care sunt acum pe paginile noastre nu sunt din Timișoara, dar văd ce facem la Timișoara și sunt sigură ca unii or să vină special pentru asta. Și mă simt așa, ca și cum suntem parte din echipa de spiriduși care ducem povestea asta în toată lumea. Sunt oameni acolo și așteaptă, deja ne-au dovedit chestia asta. E o comunitate puternică”.

Mai e ceva, dincolo de sentimentul, minunat la propriu, că faci lucrurile să se întâmple: libertatea pe care ți-o dă mediul în care lucrezi. „După un an de comunicare corporate, într-o zonă foarte strictă, fără libertatea de creativitate, de idei, mă simțeam super îngrădită. Și am venit în Lights On și mi s-a confirmat că este ceea ce trebuie, pentru că eu aveam nevoie de libertate – în felul în care scriu, în care mă exprim și, chiar dacă avem și noi niște guidelines, e incomparabil. Ai libertatea să jonglezi, să simți textul. În plus, e expunerea pe care o ai la artiști, la discuțiile cu ei. Redactam textul unui interviu și mi se părea o experiență așa de faină! «Uite câte lucruri faine zice omul ăsta, de care eu habar nu aveam până acum câteva săptămâni!»”, povestește „spiridușul” din echipa de comunicare condusă de Gabi Aldea.

______

* „Spiridușului” i s-a părut atât de tentantă experiența Lights On încât a decis să scrie pentru festival noaptea, după orele de program de la corporație! Un fel de Night-Art Festival în miniatură 😀