Arta contemporană știm că este cea reprezentativă zilelor noastre, dar oare ce ne transmite cu adevărat?
Ea este cea care face legătura între situații problematice din sfera politică, economică sau socială, prezente în lume și comunicarea lor la scară largă, fie că este subtilă sau categorică. Aceasta nu mai apare pentru a încânta privirile admiratorilor, ci pentru a le pune în mișcare diferite mecanisme de gândire și analiză, de a stârni idei și păreri, similare sau contradictorii și de a provoca emoții și sentimente diferite, în funcție de trăirile individuale sau colective. Arta contemporană este cea care nu de puține ori a adus în atenția societății adevărate probleme existente de prea mult timp și lăsate acolo unde oamenii cu greu reușesc să mai ajungă, în abisul „eu nu mai pot schimba nimic”.
Artiștii contemporani sunt deschizători de drumuri, inițiatori de discuții și dezbateri, creatori de punți între oameni și artă sau oameni și oameni. Cu subiectivismul specific, sunt cei care ne ajută să vedem diferențele de valori și perspective între noi și totodată maniera în care ele reușesc să se intersecteze în acest punct numit artă contemporană.
În ultimul an a fost din ce în ce mai vizibilă nevoia acelora care ies în față, dau glas vocii poporului și reușesc să transmită o nevoie colectivă, cei care își asumă transmiterea gândurilor netransmise, rezolvarea problemelor nerezolvate și parcurgerea unor drumuri, poate nebătătorite de-a lungul anilor. Printre aceștia s-au numărat organizații, muzee, galerii de artă și artiști, care au reușit ca prin artă să rupă barierele distanțării sociale să să ne aducă mai aproape unii de alții.
Una dintre aceștia este Liliana Metricioiu, care prin instalația creată în curtea Institutului Francez din Timișoara, a replicat relațiile dintre oameni în contextul actual, cele rupte de pandemie dar menite a fi unite ulterior, mai strâns ca niciodată. În aparență, această instalație crează delimitări între cei care de fapt se află în proximitate unii față de ceilalți, însă în același timp îi provoacă să le traverseze. Ea creează contextul perfect de interconectare între oameni, dar și între aceștia și mediul înconjurător, impulsionând crearea unor conexiuni între planuri, sfere, persoane și entități distincte.
BUM sau Brașov Underground Museum este primul muzeu de new media din România. Galeriile construite în al doilea război mondial cu rol de protecție antiaeriam și de adăpost pentru bombe, acum sunt casa unor lucrări create cu ajutorul luminii, tehnologiei și a artei digitale. Rolul lui principal este acela de regenerare urbană, arătându-ne că orice lucru pierdut și apoi regăsit se poate transforma într-o comoară. Totodată este locul care împreunează trei elemente importante: arta, tehnologia și oamenii, într-un adevărat spectacol de lumini și emoție, creat special pentru a ne arăta cât de aproape putem să fim unii de alții prin artă.
Un alt artist care prin arta sa a încercat să ne apropie în această perioadă dificilă, este Adrian Ghenie. Printre ultimele sale lucrări se numără și pictura „The Flirt”, care înfățișează un cuplu îmbrățișat, aflat pe una dintre minunatele străzi ale Berlinului, după o noapte petrecută în oraș. Acesta este considerat a fi reprezentarea dorinței colective de conectare, de apropiere și nu în ultimul rând, de apartenență la un grup sau poate doar la o singură persoană. El reușește să ne aducă mai aproape unii de alții, creând un spațiu sigur în care mulți dintre noi ne putem regăsi, cu toate că nu este unul fizic.
Pentru că, la fel precum toți cei menționați mai sus, ne dorim să venim în întâmpinare problemelor actuale, am adus-o la Timișoara pe Gaia, instalația de lumină care, conform spuselor creatorului ei, Luke Jerram, are rolul unei oglinzi în care se reflectă evenimentele majore ale societății în care trăim. Mai exact, are rolul de a reflecta acțiunile noastre din timpul vieții și felul în care aceasta își ascunde rănile și slăbiciunile în spatele unei frumuseți copleșitoare. Reconectarea cu noi înșine dar și cu tot ceea ce ne înconjoară, emoția revederii cu oamenii dragi și sentimentul de apartenență la ceva mult mai mare decât am putea crede, au fost cele mai importante momente ale vizitei sale la Timișoara.
Poate că separat toate aceste persoane sau entități nu reușesc să schimbe lumea, dar împreună au fost punctul central al artei contemporane românești din ultima perioadă, reușind astfel „să mute”, nu munți, ci viziuni, perspective, păreri, sentimente și emoții. Despre asta (și nu numai) este arta contemporană.